Buletin informativ Nr. 15 - decembrie 2009

Scris de Gugulanul

Joi, 24 Decembrie 2009 09:40

Caransebeş - nr. 15, decembrie 2009

Crăciun Fericit !

LA MULŢI ANI 2010 !

Guvernul BOC investit de Parlamentul

Guvernul format de prim-ministrul României Emil Boc a fost aprobat de Parlamentul României miercuri 23 decembrie a.c. Guvernul Boc cuprinde 17 membri: premier, vicepremier şi 15 miniştri. PD-L are 9 nominalizări, UDMR 3, în timp ce din rândul tehnocraţilor au fost desemnaţi 4 reprezentanţi şi un singur membru din partea independenţilor.
În continuare vă oferim lista miniştrilor Cabinetului Boc:

Marko Bela, vicepremier

Marko Bela, liderul UDMR şi proaspăt vicepremier, este unul dintre cei mai longevivi politicieni. A intrat în politică în 1989, ca fondator şi vicepreşedinte al UDMR Mureş, este liderul Uniunii Democrate a Maghiarilor din România din 1993 şi a fost senator în toate legislaturile de după 1990. Începând din decembrie 2004, Marko Bela a mai ocupat postul de vicepremier pentru coordonarea activităţilor în domeniul culturii, educaţiei şi integrării europene în Guvernul Tăriceanu, funcţie din care a demisionat în iulie 2007.

Vasile Blaga, ministru de Interne

Vasile Blaga nu se află la primul mandat de ministru de Interne. El a mai condus MAI în perioada decembrie 2004-aprilie 2007, în Guvernul Tăriceanu dar şi ca interimar, anul acesta, în Cabinetul Boc. În plus, din decembrie 2008 până în prezent, Vasile Blaga a condus Ministerul Dezvoltarii Regionale si Locuinţei. Cunoscut ca unul dintre strategii PD-L, Vasile Blaga a fost şeful campaniei electorale a lui Traian Băsescu în 2004, însă în toamna lui 2009 a anunţat că nu va mai face parte din staff-ul de campanie al şefului statului, în condiţiile în care el asigura şi interimatul la conducerea Ministerului de Interne - care organiza alegerile.

Adriean Videanu, ministrul Economiei

Adriean Videanu este fostul şi actualul ministru al Economiei. Dacă va obţine votul de investitură, el îşi va continua mandatul început la conducerea acestui minister în decembrie anul trecut. În prezent este prim-vicepreşedinte al PDL. În perioada decembrie 2004 - martie 2005, a fost vicepremier în Guvernul Tăriceanu, funcţie la care a renunţat după ce a câştigat fotoliul de primar al Capitalei, în primăvara anului 2005. Adriean Videanu este şi un prosper om de afaceri, el şi soţia sa deţinând 99,99% din capitalul social al firmei Titan Mar S.A.

Mihai Seitan, ministrul Muncii

Mihai Şeitan, noul ministru al Muncii, este membru PDL, a condus Casa Naţională de Pensii şi Asigurări Sociale în perioada 2005-2007 şi este unul dintre coordonatorii echipei care a elaborat proiectul de lege privind sistemul unitar de pensii. În februarie 2009, Mihai Şeitan a devenit consilierul premierului Emil Boc pe probleme de muncă şi protecţie socială, iar în octombrie 2009 a fost numit secretar de stat în Ministerul Muncii. . El a urmat mai multe programe de instruire la Organizaţia Mondială a Muncii, în domeniul asigurărilor de sănătate, protecţie socială şi pensii.

Daniel Funeriu, ministrul Educatiei

Daniel Funeriu este europarlamentar PDL şi a fost vicepresedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza şi Elaborarea Politicilor din Domeniile Educaţiei şi Cercetarii din România. Este inginer chimist şi a urmat mai multe stagii în strainatate pentru ca, ulterior, sa fie asistent universitar la Universitatea Louis Pasteur (,Strasbourg, Franţa – 1995-1998), cercetător ştiintific la Scripps Research Institute (La Jolla, California – 1999-2002) şi cercetător ştiinţific (project leader) la National Institute of Advanced Industrial Science and Technology (Osaka, Japonia – 2002-2006). Daniel Funeriu a obţinut un grant de cercetare UE în valoare de doua milioane de euro . (Marie Curie Excellence Grant), cel mai competitiv proiect UE, cea mai mare finanţare acordata pentru un proiect individual.

Teodor Baconschi, ministru de Externe

Teodor Baconschi, prospătul ministru de Externe, a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Franţa, în Principatul Monaco şi în Principatul Andorra. El a fost numit ambasador în primul mandat al lui Traian Basescu. Teodor Baconschi este licenţiat în teologie la Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, iar în 1991 a urmat studii aprofundate la Paris-Sorbonne. La aceeaşi instituţie prestigioasă a încheiat un doctorat în Antropologie religioasa şi Istorie comparată a religiilor. Din 1997 până în 2000 a fost ambasador pe lângă Sfantul Scaun (Vatican). În 2001 a venit în Centrala MAE ca director general, iar din 2002 până în 2004 a fost ambasador în Portugalia. Apoi, din 2005 pana în 2006 a fost secretar de stat pentru afaceri globale în MAE. Din 26 octombrie 2006, Teodor Baconschi a deţinut funcţia de consilier prezidenţial la Departamentul pentru Relaţia cu Autorităţile Publice şi Societatea Civilă, preluând postul lăsat liber de Claudiu Săftoiu, care fusese numit în funcţia de director al SIE.

Mihail Dumitru, ministrul Agriculturii

Mihail Dumitru a fost negociator-coordonator al Programului de dezvoltare rurală pentru România la Comisia Europeană. Din august 1995 până în ianuarie 2000 a fost manager de sector agricultură, dezvoltare rurală, securitatea produselor alimentare la Delegaţia Comisiei Europene în România, iar până în august 2006 a fost şef al
Departamentului Agricultură şi piaţă internă de la Delegatia CE.
Kelemen Hunor, ministrul Culturii
Kelemen Hunor este absolvent de Filosofie, a făcut emisiuni de radio şi a lansat două volume de versuri şi un roman. În decembrie 1989, a fost co-fondator şi redactor-sef adjunct al revistei culturale Jelenlét, iar ulterior a colaborat la revista cu acelasi profil Korunk. Kelemen este familiarizat cu ministerul pentru care a fost nominalizat, unde a mai ocupat postul de secretar de stat. Din 2000 este deputat UDMR şi membru în comisia pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă, iar din 2005, membru UDMR în Biroul Permanent al Camerei.

Laszlo Borbely, ministrul Mediului

Laszlo Borbely a fost ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor în Guvernul Tăriceanu. În administraţia centrală, Laszlo Borbely a fost secretar de stat, ministru delegat si ministru. Astfel, între 1996 şi 2000 a fost secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului. Între 2004 si 2007 a fost ministru delegat pentru Lucrări Publice şi Amenajarea Teritoriului. În perioada 2007 - 2008, Laszlo Borbely a fost ministru al Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor. Laszlo Borbely este parlamentar din 1990, aproape în toate legislaturile.

Cătălin Predoiu, ministrul Justiţiei

Cătălin Predoiu a fost avocat şi ministru al Justiţiei în guvernele Tăriceanu şi Boc.El este specialist în tranzacţii bancare şi financiare, asigurand servicii de asistenţă legală unor bănci şi unor clienţi instituţionali din acest domeniu, inclusiv cu privire la probleme legate de reglementări privind dreptul valutar şi controlul fiscal, metode de finanţare, contracte de credit şi proiecte de restructurare. În 22 decembrie 2008, Predoiu a fost numit, ca independent, ministru al Justiţiei în Guvermul Emil Boc I, el mentinându-se în funcţie după demisia în bloc, din 1 octombrie 2009, de la guvernare a membrilor PSD. Predoiu a deţinut în paralel şi funcţia de ministru interimar al Afacerilor de Externe.

Radu Berceanu, ministrul Transporturilor

Radu Berceanu a deţinut şi în Guvernul Tăriceanu portofoliul Transporturilor iar între 1998 şi 2000 a fost ministru al Industriei şi Comerţului. Între 1978 si 1980 a fost inginer la Centrul de Încercări în Zbor al Industriei Aeronautice Române, între 1984 şi 1989 a lucrat la Fabrica de avioane Craiova. El a fost numit ministru al Transporturilor şi Infrastructurii în Guvernul Boc în decembrie 2008, iar după ieşirea PSD de la guvernare a devenit şi ministru interimar al Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
Sebastian Vlădescu, ministrul de Finanţe
Sebastian Vlădescu, a mai ocupat acest post in Cabinetul Tăriceanu, din august 2005 până in aprilie 2007, fiind şi secretar de stat in acelaşi minister in anii 2000 si 2007. In 2000, Vlădescu a fost presedinte al Consiliului de încredere al AVAB, preşedinte al Camerei Auditorilor, in Comisia Interministeriala de Garanţii pentru credite externe de la EXIMBANK, membru in Comisia de privatizare BCR, membru in Consiliul de Administratie al CEC.

Gabriel Oprea, ministerul Apărării

Liderul parlamentarilor independenti, generalul cu patru stele in rezervă Gabriel Oprea a facut parte din Guvernul Boc I, pentru o foarte scurtă perioadă. A fost propus şi de Liviu Negoita pentru acelasi post. Oprea a fost mai putin de o lună ministru al Administratiei si Internelor în Guvernul Boc I,între decembrie 2008 şi ianuarie 2009. El a demisionat, dupa 20 de zile de la numire de la conducerea MAI, ca urmare a faptului că PSD i-a retras sprijinul politic întrucât nu s-a consultat cu partidul când l-a numit pe Virgil Ardelean la DGIPI.

Elena Udrea, ministrul Turismului si Dezvoltării

Elena Udrea este avocat de profesie şi a fost un an ministru al Turismului. Între 1997 şi 2005 a fost avocat titular al cabinetului Individual de Avocatură "Udrea Elena Gabriela" din Bucureşti, iar între iunie 2004 şi februarie 2005 a fost consilier în cadrul Consiliului General al Municipiului Bucureşti, preşedinte al Comisiei Juridice şi de disciplină. În 2002 a intrat în Partidul National Liberal, iar în iunie 2004 a devenit consilier municipal din partea PNL. Pe 21 octombrie 2005 a demisionat din PNL, iar la 12 februarie 2006 se înscrie în PD. În prezent este secretar executiv al PD-L.

Gabriel Sandu, ministrul Comunicatiilor

Gabriel Sandu, nominalizat de PD-L pentru portofoliul Comunicaţiilor şi Societăţii informaţionale, deţine şi în prezent acest post, fiind şi ministru interimar al Intreprinderilor Mici si Mijlocii, Comertului şi Mediului de Afaceri. Născut la 8 septembrie 1963, la Mizil, Gabriel Sandu a absolvit Academia de Studii Economice. În 1999, Gabriel Sandu a fost ales preşedinte al Uniunii Forţelor de Dreapta din Prahova, între 2000 şi 2001 a fost vicepreşedinte al UFD, iar între 2001 şi 2003, secretar general al UFD. În 2003, în urma fuziunii dintre UFD şi PNL, devine membru supleant în Biroul Executiv al PNL. În 2007 s-a numărat printre liberalii care l-au urmat pe Theodor Stolojan în PD-L. În perioada 2004-2008 a fost deputat, iar din 2007 este vicepresedinte PD-L şi prim-vicepresedinte PD-L Prahova.

Sfânta Sărbătoare a Crăciunului şi trecerea în Noul An să vă aducă sănătate, fericire, speranţă şi îndeplinirea tuturor dorinţelor alături de cei dragi.

Sărbători Fericite!

Sorin Frunzăverde

Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin

Fie ca Magia Sărbătorilor de iarnă, cu cântece şi clopoţei, să vă aducă fericire, sănătate şi bunăstare în căminul dumneavoastră.

Crăciun fericit! La mulţi ani!
Deputat Gheorghe Hogea

Naşterea Domnului să vă lumineze sufletele şi casa, să aveţi parte de sănătate, belşug şi fericire!

Crăciun fericit! La mulţi ani!
Senator Iosif Secăşan

În sunetul liniştitor al colindelor de Crăciun, sărbătorile de iarnă să vă aducă lumină în gânduri, căldură în suflet, sănătate şi fericire.

Sărbători fericite! La mulţi ani !
Costinel Ristache - preşedinte PD-L Caransebeş

Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun

Tradiţia românească are multe datini şi obiceiuri de Crăciun, toate aceste obiceiuri au la baza anumite realităţi şi motivaţii spirituale.Chiar dacă în timp s-a pierdut o parte din ele , au rămas destule pe care oamenii încă le iau în considerare . Aceste obiceiuri de Crăciun au un impact subtil asupra vieţii fiecăruia din noi şi ne sensibilizează cum nici nu bănuim.

În ajun de Crăciun, oamenii îşi iau de la vecini tot ce-au dat cu împrumut, spre a avea toată avuţia în gospodărie.
Femeile pun un ban de metal şi o nucă în apa de spălat, spre a fi în anul ce vine mai frumoase şi bogate.
Gospodarii, în ajunul Crăciunului, pun mâna pe toate uneltele din curte, ca să le poată folosi cu spor în anul următor.
Cu o zi înainte de Crăciun se pune o potcoavă într-o căldare cu apă. Stăpânul casei bea primul, apoi o dă vitelor, ca să fie tari ca fierul.
Păstorii pun sub pragul casei un drob de sare învelit, lăsându-l până la „alesul oilor", în luna aprilie, când drobul este scos, măcinat şi amestecat cu tărâţe şi dat ca hrană turmei, să sporească.
La Crăciun pâinea se aşează pe masă, să vină belşugul, şi tot în acelaşi scop, sub faţa de masă se pune pleavă de grâu.
În ajun se pregătesc 12 feluri de mâncare în amintirea „Cinei cea de taină" - Iisus şi 12 apostoli.
Gospodarii stau la masă cu picioarele pe topor, ca să fie tari ca fierul în anul care vine.

Când primul om intrat în casă de Crăciun este bărbat, înseamnă bunăstare în anul viitor.
În ajun de Crăciun sunt puse în tuspatru colţurile de masă căţei de usturoi şi seminţe de mere, ce apără de deochi şi farmece.
În ajun de Craciun se curăţă hornul, iar funinginea e pusă la rădăcina pomilor pentru rod bogat.
În noaptea de Ajun se face priveghi, iar pe masă este aşezat un colac cu un cuţit înfipt în el.
Masa pusă în ajun rămâne întinsă toată noaptea, timp în care focul trebuie să ardă în sobă.
Din ajunul Craciunului până la Bobotează, casa e măturată de la prag spre răsărit şi nu din fundul locuinţei spre prag, ca să vină peţitori la fata de măritat. Fetele mari nu trebuie să dea gunoiul afară din casă.
Ca să-şi viseze ursitul, fata va posti toată ziua de ajun, iar prima îmbucătură de seară s-o pună la brâu; când se culcă, întinde brâul pe jos şi face trei mătănii peste el. Aşa îşi va afla ursitul.
În Ardeal, sărbătorile de Crăciun începeau de la Sf. Nicolae (6 decembrie), când fetele se adunau în grup, încă din seara de 5 decembrie şi frământau plăcintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai târziu, năvăleau flăcăii şi se încingea petrecerea, cu glume şi lapte parfumat. O credinţă ciudată a colectivităţii de saşi este aceea practicată de Sfânta Lucia (12 decembrie), când capul familiei umblă cu o tavă pe care este aşezată, pe jar, o crenguţă cu care afumă şi cele mai ascunse cotloane ale casei, şurii, beciului şi podului.
Tot în Transilvania se obişnuieşte ca în noaptea de Crăciun, la un semn al diacului, mirenii să arunce cu boabe de porumb strigând: "Rod în cucuruzi!". Se pare că acest obicei este o transformare interesantă a unui obicei din Polonia, unde mirenii aruncă în preot cu boabe de ovăz în amintirea lapidării Sf. Ştefan.

Împodobirea bradului

Pomul de Crăciun, aşa cum îl cunoaştem noi astăzi, decorat cu globuri în care se reflectă lumina scânteietoare a lumânărilor sau a instalaţiilor electrice, nu a fost dintotdeauna împodobit astfel. Deşi, în Europa, originea sa precreştină nu mai este contestată de nimeni, părerile rămân totuşi împărţite: unii văd în brad o reprezentare a “Arborelui Lumii” (din vechiul cult al arborilor), alţii îl consideră o referire directă la “Arborele Paradisului”, împodobit cu mere de un roşu aprins, care amintesc de păcatele comise de primii oameni, înainte de alungarea lor din Rai. Până în secolul al XV-lea crenguţele verzi cu care erau împodobite casele cu ocazia Crăciunului, ca şi darurile pe care şi le făceau oamenii unii altora erau considerate tradiţii păgâne. Dar nu peste multă vreme, în locul acestora va fi folosit un arbore întreg. Conform documentelor, în 1605, la Strasbourg a fost înălţat primul pom de Crăciun într-o piaţă publică. Nu avea încă lumânări şi era împodobit cu mere roşii. În 1611, la Breslau, ducesa Dorothea împodobeşte primul brad de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi.

Bradul este un obicei binecunoscut al sărbătorii de Crăciun - parcă nu e Crăciun daca nu miroase în casă a brad! Obiceiul este atestat prima dată la egipteni, care, în ziua solstiţiului de iarnă, îşi decorau casele cu frunze de palmier. Obiceiul a fost apoi preluat de români, care au înlocuit palmierul cu bradul. Brazii au fost împodobiţi timp de multe secole cu mere, prăjituri, dulciuri. Martin Luther a fost primul care a folosit lumânări pentru împodobirea bradului, în secolul al XVI-lea. Prin 1610, în Germania, a fost inventată beteală, un alt obiect nelipsit din arsenalul de decorare a bradului. În acea vreme, nu era numai argintie, ci chiar din argint, care a fost folosit în acest scop până la jumătatea secolului trecut.
În 1892, la zece ani după patentarea becului, acesta a fost adaptat pentru bradul de Crăciun şi astfel, luminat feeric, acesta a devenit şi mai plăcut ochiului. In România, bradul de Crăciun a apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, suprapunându-se peste vechiul obicei autohton al butucului de Crăciun - un trunchi de brad tăiat (jertfit) şi ars pe vatră în noaptea de 24 spre 25 decembrie, simbolizând moartea si renaşterea zeului autohton Crăciun. Obiceiul, atestat pe vremea românilor, a dispărut între timp. Şi iată că obiceiul împodobirii bradului este un obicei de care ne bucurăm şi astăzi şi fără de care sărbătoarea Naşterii Domnului nu poate fi completa. Unele popoare aşază lângă bradul de Crăciun şi o iesle infăţişând naşterea Domnului, în care se regăsesc Fecioara Maria, Iosif şi pruncul Iisus, alături de cei trei magi, de îngeri şi de animalele din staul, care l-au încălzit cu răsuflarea lor pe Mesia nou-născut.

Steaua pe care o punem în vârful bradului de Crăciun este simbolul stelei care s-a arătat în Betlehem, vestind naşterea lui Iisus Hristos si călăuzindu-i pe cei trei magi la ieslea săracă în care acesta se născuse. Steaua care s-a arătat celor trei magi de la Răsărit este evocată şi de steaua cu care merg copiii români la colindat: o stea mare din lemn, împodobită cu hârtie colorată şi cu crenguţe de brad sau vâsc, pe care este lipită, de obicei, şi o iconiţă cu Maica Domnului şi Pruncul

Crăciunul pe glob

Africa

Deoarece africanii nu sunt creştini, sărbătorirea Crăciunului se face în grupuri restrânse, obiceiurile fiind împrumutate din Vest. În Etiopia, Crăciunul se sărbătoreşte pe 6 ianuarie, în conformitate cu vechiul calendar roman.

Australia

   Data de 25 decembrie are loc în mijlocul verii, aşa că sărbătoarea este oarecum diferită faţă de alte părţi ale lumii. Brazii sunt din plastic sau aluminiu pentru că aici nu se întâlnesc brazi veritabili. De asemenea, printre decoraţiuni se pune şi foarte multă zăpadă artificială. Nu se folosesc lumânări adevărate, din ceară, pentru că pe căldura uneori toridă în această perioadă a anului, acestea s-ar topi mult prea repede. În locul lor se folosesc beculeţe. În ziua de Crăciun oamenii se întâlnesc în aer liber pe malul oceanului sau în parcuri unde organizeaza picnicuri.

Bangladesh

   În satele creştine, bărbaţii taie ramuri de bananier şi le replantează câte două de-a lungul drumurilor spre biserici şi în jurul caselor. Apoi apleacă crengile una peste cealaltă, pentru a forma un arc peste drum şi le leagă între ele. Apoi se fac în ramuri mici scobituri care se umplu cu ulei şi se aprind spre a lumina drumul până la biserică

Belgia

   La Bruxelles care este sediul Uniunii Europene, aceasta înalţă un brad uriaş al ţărilor membre, în faţa bisericii Grand Sablon – Grotzavel, într-una dintre cele mai frumoase pieţe din Europa, piaţa Grote Markt.

Danemarca

   Atunci când familia se aşază să ia masa, pentru aceştia se lasă în pragul uşii o oală cu orez fiert. Se spune despre aceia care nu vor să sărbătorească Crăciunul şi să respecte această tradiţie că le va merge rău tot timpul anului care va urma, fiindcă spiriduşii îi vor bate cu nuci.

Finlanda

   Crăciunul este o sărbătoare petrecută mai ales în familie. În dimineaţa dinaintea Serii Sfinte bradul se împodobeşte, iar apoi întrega familie merge la saună.

Franţa

   La Paris se poate admira un cort imens unde se poate vedea cea mai mare iesle din lume în care se află Sfânta Familie. Toate străzile sunt splendid ornate cu beculeţe.
   La ţară, în Franţa meridională, copiii binecuvântau cina şi rugul de Crăciun format dintr-un trunchi de măslin uscat care ardea în vatră. Focul era stropit cu vin fiert. Apoi familia se aşeza la masă apoi intona cântece religioase până la miezul nopţii când se ducea la biserică.

Germania

   În fostele cazărmi germane se făcea Christbaum (brad) şi se împărţeau cadouri soldaţilor. În jurul bradului erau rânduite mesele militare pline de prăjituri şi diverse mâncăruri. Dintr-un colţ al sălii nu putea să lipsească butoiul cu bere, dar între conuri de brad. La sosirea superiorilor corul soldăţesc cânta un cântec religios. Apoi un sergent major lua un chipiu şi punea în el hârtiuţe cu numere pentru toţi participanţii la sărbătoare. Fiecare soldat trăgea câte un număr să primească darurile cuvenite. Butoiul cu bere era desfăcut şi petrecerea începea.

Grecia

   Pentru a se proteja, oamenii ard tămâie sau lasă pe ici pe colo cadouri care să-i îmbuneze pe spiriduşi. De asemenea mai au un obicei: ţin în casă un bol cu apă în care scufundă o cruciuliţă de lemn decorată cu busuioc. Apa astfel sfinţită, se împrăştie în fiecare colţ al casei pentru a alunga spiritele rele.

Italia

   Crăciunul este în mod special o sărbătoare de familie. Locul bradului este luată uneori o iesle cu Pruncul Sfânt, singura excepţie fiind Sicilia. Acolo darurile pentru copii se dau abia pe 6 ianuarie "ziua celor trei magi". Atunci, cei mici o aşteaptă pe Befona care vine prin horn ca să le pună cadouri în pantofi.

Obiceiuri, tradiţii şi superstiţii de Anul Nou

    Înnoirea anului

   Ceremonialul de înnoire simbolică a timpului, în noaptea de 31 decembrie/1 ianuarie, este numit "Îngropatul Anului", denumirea de Revelion aparţinând timpurilor moderne. Timpul obiectiv, care curge spre infinit, este "oprit" după 365 de zile şi întors, precum ceasornicul, pentru a fi reluat de la capăt în ziua de Anul Nou. Asemănător divinităţii, timpul se naste anual, întinereste, se maturizează, îmbatrâneşte şi moare pentru a renaşte după alte 365 de zile. Ideea înnoirii timpului supravieţuieşte în calendarul popular, unde "sfinţii" sunt tineri, maturi şi bătrâni, după cum s-au împărţit sărbătorile. Cei de la începutul anului sunt tineri (Sfantul Vasile, Dragobete, Sângiorz), la mijlocul anului sunt maturi (Sfântul Ilie, Sfânta Maria), iar ultimii sărbătoriţi sunt, fără excepţie, bătrâni (Moş Nicolae, Moş Ajun, Moş Crăciun). Există însă şi excepţii: Moş Alexa si Baba Dochia (1 şi 17 martie), celebraţi primăvara, şi-au păstrat locul avut într-un străvechi calendar, cu începutul de an, în perioada echinocţiului de primavară.

   Sorcova, Pluguşorul, Capra

   Prin Sorcova se încearcă alungarea spiritelor malefice prin zgomote, iar Pluguşorul reprezintă începerea simbolică a lucrului. Obiceiul Sorcovei îl găsim la toate popoarele din cele mai vechi timpuri. În loc de băţul împodobit cu flori de foiţă colorată, cum este la noi, la români, se mergea pe la case cu ramuri de măslin sau de laur, pentru a se face urări de Anul Nou. Înainte, sorcova se făcea din mlădite de copaci (de obicei meri sau trandafiri), care se puneau în noaptea de Sf. Andrei în apă, iar de Anul Nou, dacă înfloreau, aduceau mult noroc. Astăzi se pune, în loc de crenguţe, grâu în ghivece sau în farfurii care, după ce creste verde şi frumos, se dăruieşte de Anul Nou celor dragi, făcându-li-se urări sau se păstrează în casă ca semn al viitorului belşug. Cuvântul "sorcova" este de origine slavă (sorok - 40, numărul corespunzând exact cu cele 40 de lovituri ce se dau cu sorcova asupra celui căruia i se urează, în timpul recitării colindului).
Plugusorul copiilor este tot un obicei străvechi agrar. În ajunul Anului Nou, cetele de copii intră în casă să ureze, purtând bice (harapnice) din care pocnesc, clopoţei, talangi etc. Urarea este un lung poem în versuri, care prezintă succesiunea muncilor agricole - de la aratul ogorului până la coptul colacilor.
Capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. Jocul "caprei" (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare, jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor - invocat şi evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul caprei". În zilele noastre, jocul a rămas un pretext pentru una dintre tradiţionalele manifestări artistice, prilej de etalare a unor frumoase podoabe, covoare, stergare în culori vii, uneori stridente, pentru inveselirea gospodărilor şi pentru urări bune cu prilejul Anului Nou.

   Superstiţii

   Este bine ştiut că de felul în care păsesti în noul an depinde cum îti merge pe parcursul acestuia. Pentru a ocoli necazurile, bătrânii s-au înconjurat de tot felul de superstiţii pe care le-au transmis cu grijă urmaşilor. Se spune că, la sfârşitul anului, este bine că tot omul să aibă datoriile plătite, pentru că în anul care vine să nu fie nevoit să scoată mulţi bani din buzunare. Se mai spune, de asemenea, că în prag de an nou casa trebuie să fie curată, oricând gata să primească oaspeţi. Nici rufele murdare nu este bine să fie lăsate pentru după Anul Nou. Spălându-le înainte de intrarea în noul an, te fereste de sărăcie şi de mizerie. Pregătirea bucatelor pentru seara dintre ani este învăluită şi ea în umbra superstiţiilor. Astfel, pentru noaptea dintre ani nu se găteşte mâncare din carne de pasăre, deoarece aşa cum găina scormoneşte în pământ şi-l împrăştie, tot aşa se risipeşte norocul şi bunăstarea casei. O alta superstiţie este şi aceea că prima persoană care intră în casă în noul an să fie bărbat. Asta pentru că el reprezintă stâlpul casei, iar dacă intră primul, atunci fericirea casei nu va fi clintită de greutăţile cotidiene.

Ultima actualizare în Joi, 24 Decembrie 2009 11:34

Adaugă comentariu

JComments

Utilizatori

Adaugă comentariu